Deci... se subantelege din titlu
Una de-a mea:
De ce?
De ce nimeni nu poate intelege?
Ma scufund incet in neintelegere, nu reusesc decat sa merg clatinandu-ma, fara sa imi dau seama ce este in jurul meu. Privesc si nu inteleg, vorbesc insa nu reusesc sa ma fac inteles, merg dar nu stiu in ce directe...
Simt ca totul ma apasa, nu reusesc decat sa privesc si nu mai inteleg ce este lumea din jur, nu reusesc sa imi dau seama de ce se intampla toate astea...
De ce ai cazut? De ce ai renuntat?
Te-as fi tinut o vesnicie, ai fi putut ramane, dar ai ales sa cazi... Ai ales linistea galagiei dureroase a lumii noastre, dar eu nu pot alege linistea.
Inchid ochii dar tot ce vad este o lumina rosiatica ce imi chinuie necontenit vederea, incerc sa cad isna mereu ma prinde ceva, nu reusesc sa renunt desi incerc, mereu ma tine ceva si nu reusesc sa inteleg ce.
Vreau liniste, vreau pace si bucurie, nu mai vreau durere si galagie.
M-am saturat de ticaitul ceasului de pe masa, m-am saturat de soaptele trecatorilor, m-am saturat de strigatele celor indurerati, m-am saturat de lacrimile celor tristi si rasetele celor fericiti, vreau sa dipara totul!
De ce, de ce este aa de galagie, de ce fiecare sunet pulseaza, de ce doare?
