E seara, luna e plina, e pustiu vreme de plimbare

O seara cu luna plina aparent linistita se strecura prin oras, ajungand sa il domine. Calyope se plimba prin piata. In urma sa avea un cal murdar pe copite si ranit al unul dintre picioare, nu era decat o zgarietura minora din care nu curgea sange. Pe pelerina ce sarea la fiecare pas al fetei se evdeau urme de sange si noroi, iar rochia ei era aproape sfasaiata in apreta de jos in sa nu se vedea prea tare, pelerina iia copera tot corpul.
"In sfarsit..am scapat"

Jeannot se plimba prin piata, uitandu-se de sub gluga la trecatori.
Isi stranse mai tare pelerina pe langa corp, cutremurandu-se infrigurat.
Sufla amuzat, simtind o placere copilareasca in a-si vedea respiratia in aerul rece al toamnei.

Fata se uita la cer gluga cazandu-i de pe fata si lasand sa se vada urmel;e de noroi si zgarieturile. Merse un timp insa inainte sa realizeze ce se intampla cazu peste jeannot. Se ridica rosi el afata si iii intinse mana
-Ma..scuzati..

Jeannot se ridica, nemultumit de faptul ca ii cazuse gluga.
Insa cand o vazu pe Calyope zambi oarecum stramb, spunand destul de tare:
- Nu-i nimic.
Se uita ciudat la fata ei murdara de noroi si zgariata.
Insa nu comenta, amintindu-si ca fata era Inger

Fata isi trase gluga pe fata si isi duse mana pe sub pelerina la coasta
"Ah...ce doare" cateva picaturi e sange se prelinsera pe mana ei. Insa tacu si zambi
-Sunteti bine?

Jeannot adulmeca incet.
- Eu sunt bine, din cate se poate observa, insa dumneavoastra sanegarti.
Spuse el puncant zambitor.

"De unde stie?" fata isi icnrunta fata privindu-l
-Poate?

Jeannot zambi binevoitor.
- De fapt, domnisoara, simt foarte cla mirosul de sange arterial, desi probabil ca sunteti ranita la un muschi important.
Spuse el oarecum vioi

Fata ramase cu ochii intepeniti dandu-se un pas in spate

Jeannot cotninua sa zambeasca, neobisnuit de binevoitor.
- Deci, va pot ajuta cu ceva?
Intreba el privind-o ciudat

Fata il privi sovaind
-Nu stiu

Jeannot continua sa zambeasca, asteptand un raspuns clar

Fata tacu
-Mai bine..nu..fata isi stranse degetele pe rana respirand greu.

Jeannot fixa cu privirea locul unde mana fetei strangea coastele dureros.
- Atunci poate ar fi mai bine sa mergeti acasa, inainte sa pierdeti mult sange

Fata zambi
-Nu ar avea importanta..oricum nu ma asteapta nimeni. Fata zambi ironic, parea un zambet suferind parul acoperindu-i fata

Jeannot facu un pas spre fata, dandu-i o suvite de pe fata.
- Nu stii niciodata cine te asteapta dupa colt...
Spuse el adulmecand din nou

-Pe mine probabil ma asteapta doar mpartea rase fata privindu-l in ochii

Jeannot ridica un deget.
- Moartea nu este o pesroana
Spuse el zambind

-Si? Orice persoana mi-o poate aduce..

Jeannot o corecta incruntandu-se usor
- Aproape orice persoana, altora le poti aduce tu moartea
Spuse el zambind in continuare.
- Legea naturii

-Corect, dar daca prinzi o persoana ranita..fie ca esti un copil muritor ie ca esti un inger sau demon puternci il poti distruge. Fata ridica capul si pe fata ei se vedeau firicele de sange

Jeannot ridica din sprancene.
- Un copil?
Intreba el pe un ton ciudat.
- Un vremurile noastre copii ori sunt transmformati in javre de mici, ori sunt omorati in doua clipe
Spuse el pocnind din degete, sugerand miscarea rapida

-Nu toti..spuse in cele din urma fata..

Jeannot o privi distrat
- Atunci sunt chinuiti in asemenea hal incat vietile lor sunt duse sub semnul durerii
Spuse el alb

-Of urmeazama..spuse fata zambintoare tragand hatul calului inainte..
-Iti voi arata ceva