E seara, luna e plina, e pustiu vreme de plimbare

Jeannot isi scoase din bzunar cutitul si il afunda in mana rin despicatura semnului.
Tresari de durere insa nu facu decat sa scoata incet lama si sa o stearga de pelerina, punand cutitul la loc in buzunar

-Daca vin aici vor muri, spuse in cele din urma fata c atrezita la realitate.

Jeannot se uita lung la ea, ignorand sangele ce ii siroia pe mana
- Cum dracu`?

-Scutul, de ce crezi ca te-am luat de mana? Recunaoste doar peceta ingerilor, e putin din scutul ce tine inchise portile raiului, daia sunt in siguranta copii!

- Ca nu puteai sa zici mai devreme!
Zise el luand-o imediat la fuga pe usa

Fata o lua la fuga dupa el
-Stai, nu pot vedea locul daca nus e aporpie vor fii bine si trebuie sa iti deschid eu scutul, da-mi mana

Jeannot ii intinse mana incercand sa anuleze afectul semnului, insa nu reusi in nici un fel, simtea in continuare cum il arde

Calyope il scoase dins cut si ii facu semn
-Haide..te duc in padure..

Jeannot o urma strangand din dinti cand simtii vantul pe rana de pe atebratul sau stang

Fata se intoarse catre baiat
-Pot sa ma uit?

Jeannot ofta, aproband nemultumit din cap.
Isi ridica bratul, tragandu-si maneca in sus.
Pe antebratul sau stang se vedea o rana deosebit de adanca, latita pe aproape toata mana, numai carne vie, ce sangera extrem de puternic.

Isi puse mana peste rana lui
-Te-ar deranja daca..as incerca sa o inchid?

Jeannot ridica din sprancene.
- De ce?

-Pentru ca e mare?